Tabelul de urmărit abonamentele, făcut cum trebuie

Descarcă CSV-ul gratuit de mai jos, apoi în Google Sheets alege Fișier → Importați ca să îl încarci. Opt coloane — serviciu, sumă, valută, ciclu, reînnoirea următoare, categorie, metodă de plată, notițe — acoperă orice abonament ai, iar formulă îți trebuie doar la data reînnoirii.

De echipa Subby·Actualizat 12 august 2026

Descarcă șablonul

Fișierul e un CSV simplu: opt coloane, trei rânduri de exemplu completate ca să vezi forma și rânduri goale dedesubt. Se deschide în Google Sheets, Excel, Numbers, LibreOffice sau în orice altceva citește un fișier cu valori separate prin virgulă. Fără înregistrare, fără zid de e-mail.

1. Descarcă subby-subscription-tracker-template.csv.
2. Pentru Google Sheets: deschide o foaie de calcul și alege Fișier → Importați.
3. Alege fișierul descărcat, apoi locul importului. Creați o foaie de calcul nouă îți dă o copie curată; Înlocuiți foaia de calcul suprascrie ce ai deschis acum.
4. Lasă separatorul pe Detectare automată. Dacă tot rândul aterizează într-o singură coloană, reia importul și alege Virgulă.
5. În Excel, Numbers sau LibreOffice deschizi direct fișierul — nu mai e nevoie de niciun pas de import.

Apoi șterge cele trei rânduri de exemplu și începe cu abonamentul care te enervează cel mai tare.

Cele opt coloane și de ce își merită fiecare locul

Sunt exact câmpurile pe care le ține o aplicație dedicată de urmărit abonamente, și nu e o coincidență — ăsta e setul minim care îți permite să răspunzi la „ce mă taxează, când și pot să opresc?”.

• Serviciu — numele de pe extras, nu numele din capul tău. „Amazon Digital” e ce vei căuta mai târziu, chiar dacă tu îl ții minte ca abonament video.
• Sumă — cifra care chiar îți iese din cont, cu taxe cu tot, câte un rând pentru fiecare plan. Desparți un plan de familie în mai multe rânduri doar dacă apar plăți separate.
• Valută — codul ISO (RON, EUR, USD, GBP). Dacă sari peste ea, totalul devine ficțiune din clipa în care ceva se facturează în a doua monedă.
• Ciclu de facturare — lunar, anual, săptămânal, trimestrial sau ceva ciudat, de tipul „o dată la 45 de zile”. Facturarea reală nu e mereu lunară, iar tocmai cele care nu sunt lunare se uită.
• Reînnoirea următoare — cea mai valoroasă celulă din tot tabelul. Ea răspunde la „mai apuc să anulez înainte să încaseze?”
• Categorie — divertisment, muncă, sănătate, casă. Categoriile transformă o listă într-o decizie: patru rânduri de streaming unul sub altul își susțin singure argumentul.
• Metodă de plată — ultimele cifre ale cardului, PayPal, debit direct sau magazinul de aplicații care facturează. Când te apuci de anulat, coloana asta îți spune unde să te uiți — iar abonamentele luate dintr-un magazin de aplicații se anulează în magazin, nu pe site-ul furnizorului.
• Notițe — data la care se încheie contractul, prețul de dinainte de scumpire, cine mai folosește serviciul în casă, dacă e probă gratuită. În coloana asta scrii motivul de care o să ai nevoie mai târziu.

Cum faci data reînnoirii să se calculeze singură

Datele scrise de mână sunt felul în care putrezește un tabel. Două formule acoperă aproape orice abonament ai.

• Cicluri lunare și anuale: funcția EDATE din Google Sheets „returnează o dată aflată cu un anumit număr de luni înainte sau după o altă dată”, cu sintaxa EDATE(dată_început; luni). Un abonament lunar e EDATE de la ultima plată plus 1; unul anual, plus 12; unul trimestrial, plus 3.
• Cicluri săptămânale și pe zile: adunare simplă. Ultima plată plus 7 pentru săptămânal, plus 14 pentru la două săptămâni, plus 28 pentru un ciclu de patru săptămâni, plus 45 pentru cel ciudat.

Regula care ține un șir cinstit: calculează mereu data următoare pornind de la scadența anterioară, niciodată de la ziua de azi. Dacă te ancorezi în ziua curentă, fiecare săptămână sărită împinge tot șirul mai în față, până când tabelul se înșală în tăcere la absolut tot. Subby folosește exact regula asta pe dinăuntru, iar ea face diferența între o listă care rămâne corectă un an întreg și una în care nimeni nu mai are încredere din martie.

Două obiceiuri care îl țin în viață

1. Actualizează în ziua în care ești taxat, nu în ziua în care îți amintești. Mută celula Reînnoirea următoare mai departe fix în clipa în care pică notificarea de la bancă. Treizeci de secunde, o singură dată, bat o oră de arheologie peste trei luni.
2. Fă totalul cu o coloană de valută, nu cu calcule în minte. Convertește într-o singură monedă, într-o coloană separată, și adună acolo. Un total cu valute amestecate e cel mai frecvent mod în care un tabel de abonamente ajunge să arate mai puțin decât plătești de fapt.

Ce nu poate să facă, sincer, un tabel

Asta e partea sinceră și e motivul pentru care cele mai multe tabele de abonamente sunt abandonate în două luni.

• Nu poate să îți amintească. O celulă care ține data de mâine a reînnoirii nu valorează nimic dacă nu deschide nimeni fișierul. Fiecare probă gratuită pentru care ai fost taxat vreodată era, teoretic, scrisă undeva.
• Știe doar ce i-ai spus ultima oară. O scumpire, o schimbare de plan, alt card — nimic nu ajunge în tabel dacă nu te duci tu să îl scrii.
• Nu e în buzunarul tău exact când ai nevoie de el. Momentul util e când stai la coadă și te întrebi dacă serviciul la care te-ai înscris luna trecută te-a și taxat deja.

Nimic din toate astea nu face tabelul inutil. Chiar e instrumentul potrivit când vrei să încerci scenarii, să împarți bugetul casei cu cineva care trăiește în Google Sheets sau să ții un an de istoric cu care să te contrazici. Folosește-l pentru audit. Doar nu îi cere să fie și ceasul deșteptător — asta e treaba pe care, structural, nu o poate face, iar a treia oară când ești taxat pentru ceva ce aveai deja scris e ziua în care afli asta.